Calculii Renali (Litiaza Urinară)

Calculii renali (litiaza urinară) afectează frecvent copiii și adolescenții ce au un stil de viață modern, cu frecvente greșeli de alimentație ce predispun la formarea pietrelor în urină.

Pietrele se formează prin acumularea de săruri minerale în urină care precipită în diverse locuri ale sistemului urinar: rinichi, ureter (conductele subțiri ce conduc urină de la rinichi până în vezica urinară), în vezica urinară sau chiar uretra.

Factorii care duc la formarea pietrelor sunt multipli și de regulă acționează împreună:

– Moștenirea familială (au risc crescut copiii ai căror părinți au suferit de această afecțiune)

– Deshidratarea

– pH urinar prea acid (<5) sau prea alcalin (>8) – acesta fiind influențat de alimentație și băuturi

– Boli ce predispun la apariția calculilor: malformații urinare, afecțiuni hormonale ale tiroidei sau paratiroidelor, boli ale oaselor, paralizie sau imobilizare prelungită

– Lipsa activității fizice

 

Cum putem evita apariția pietrelor?

1. Hidratare corectă – urina galben-pal este indicatorul pentru hidratarea corectă. Aportul de lichide va fi crescut dacă apar pierderi mai mari: activitate fizică moderat-intensă, greutatea corporală mai mare, temperatura crescută a mediului, febra, diaree, arsuri, anumite tratamente, sarcina sau ingestie de alimente foarte sărate.

Cantitate de lichide se va adapta fiecărui individ în parte, însă un minim de 1-1,5 l/zi la copiii > 5 ani este necesar.

2. Gătirea alimentelor cu puțină sare sau înlocuirea sării obișnuite cu sare hiposodata

3. Consumul de apă oligominerală în locul băuturilor carbogazoase sau dulci

4. Dietă cu mai puține proteine, bogată în legume, alimente integrale și fibre

 

Cum ne dăm seama că suferim de pietre la rinichi?

Formarea pietrelor poate să nu producă niciun simptom în primele etape de formare (luni sau ani), apoi să genereze episoade repetate dureri abdominale sau de spate, sângerare în urină și vărsături – așa numita colica renală sau să determine infecții urinare persistente, repetate, dificil de tratat chiar și cu antibiotice.

 

Tratamente medicale

Dacă suspectați că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ar putea suferi de litiază urinară, cel mai important este să consultați un medic pentru a verifica și a vă îndruma către un tratament corect!

 

Ce opțiuni de tratament există?

1. În colica renală scopul este confortul pacientului și eliberarea urinii blocate

2. În infecția urinară obiectivul tratamentului este sterilizarea uriniii prin antibiotice specifice

3. În cazul pietrelor de mari dimensiuni ce nu se pot elimina singure (la copii și adolescenți >5-7 mm diametru), singură opțiune este tratamentul urologic, fiind disponibile câteva metode, Medicul urolog (în cazul copiilor, chirurgul pediatru) este cel care va decide tehnică cea mai potrivită:

– litotritie extracorporeala – folosește unde de șoc aplicate în exteriorul corpului în apropierea rinichilor pentru fragmentarea pietrelor

– nefrolitotomia percutana – utilizează un dispozitiv special introdus în rinichi pentru a accesa calculul

– ureteroscopia și litotritia laser – presupune accesarea pietrei folosind căile naturale de eliminare a urinii (uretra, vezica urinară, ureter) cu ajutorul unui instrument special foarte subțire de 3-5 mm (ureteroscop) ce conține o camera video și un spațiu prin care se manevrează pense speciale, împreună cu fibră de laser cu care se va distruge piatra. În urma acestei proceduri, piatra se va sparge în bucăți mai mici care vor fi extrase sau eliminate natural de către pacient. Prin această metodă nu sunt necesare incizii la piele

– nefrolitotomie prin operație deschisă sau laparoscopică – este o metodă rezervată cazurilor în care nu se pot aplică tehnicile minim-invazive descrise mai sus

 

În Secția de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică Bacău sunt disponibile:

– ureteroscopia și litotrita laser folosind un ureteroscop pediatric și un aparat laser cu holmiu (cristal special utilizat în producerea undei laser)

– nefrolitotomia prin operație laparoscopică

 

După cum am amintit, cu ajutorul tehnologiei LASER, calculii renali pot fi fragmentați și extrași, iar accesul se face prin căile naturale, fără a fi necesare incizii la piele.

 

Avantajele acestei metode sunt numeroase:

– prezintă riscuri mai mici față de alte metode clasice

– accesează zonele cele mai greu accesibile ale sistemului urinar, cum sunt calicele renale inferioare, ureterul lombar și pelvin

– poate fi repetată în cazurile de intervenție stadializata pentru calculi foarte mari

– se utilizează simultan cu radioscopia intraoperatorie și ecografia renală pentru a urmări deplasarea pietrelor

 

Ce presupune procedura de ureteroscopie și litotrite laser:

Copilul va fi adormit prin anestezie generală, chirurgul va introduce camera video cu ureteroscopul până la nivelul pietrei și va începe fragmentarea cu ajutorul laserului în cazul în care dimensiunea acesteia nu permite extragerea directă. Dacă piatra este foarte mare, intervenția va fi împărțită în mai multe etape, copilul urmând că la un interval de timp să revină pentru o nouă procedura.

După finalizarea procedurii, uneori este necesară plasarea unei sonde speciale în ureter pentru a evita blocarea urinii sau a fragmentelor de calcul.

Deși procedura este una sigură în majoritatea cazurilor, pot apărea uneori și complicații, în afară de cele legate de anestezia generală:

– durere și sângerare urinară

– lezarea pereților cailor urinare

– infecții

– obstrucția în eliminarea urinii cu apariția colicilor renale

– recidiva litiazei renale, cu formarea de noi pietre pe fragmentele rezultate. De aceea este necesară evaluarea periodică, dar și eliminarea cauzelor care au dus la apariția litiazei. În funcție de compoziția pietrei, se va indică tratament medicamentos și regim alimentar de prevenție.

– uneori nu se poate obține un calcul pentru analize din cauza distrugerii complete de către undă laser, dar analiză sedimentului urinar poate orienta conduită corectă de prevenție.

 

Dr. Oana Spiridonescu – Medic Specialist Chirurgie Pediatrică, Chirurgie Laparoscopică, Microchirurgie