Torsiune testicul

In chirurgia pediatrica exista un grup de afectiuni genitale acute la baieti, numit sindrom de scrot acut, care se caracterizeaza prin tumefactia scrotului (punga in care stau testiculele), cu durere, roseata, caldura locala, uneori febra, varsaturi etc. Cauzele care pot determina acest sindrom de scrot acut sunt multiple. Vom incerca sa vorbim despre unele dintre cele mai frecvente, cele care sunt urgente chirurgicale.

  • Torsiunea testiculara reprezinta rasucirea testiculului in jurul axei sale longitudinale, ceea ce determina si rasucirea vaselor testiculare – artere si vene. Aceasta determina intreruperea fluxului sanguin catre testicul ceea ce duce, intr-o perioada de timp de cca 6 ore, la necroza si moartea ireversibila a testiculului. Mai mult exista teorii ca in cazul necrozei testiculare neglijate se elibereaza anticorpi in sange care ataca si celalalt testicul, ducand, pe termen lung la infertilitate (imposibilitatea de a avea copii).
  • Torsiunea de hidatida Morgagni reprezinta rasucirea in jurul axei sale a unei formatiuni anatomice care se gaseste in mod normal la nivelul polului superior al testiculului, formatiune care de obicei este sferica si are dimensiuni de la 1-2 mm pana la 1 cm. In urma torsiunii sangele nu mai ajunge sa hraneasca hidatida si atunci aceasta se umfla si incepe sa se necrozeze, produce un lichid in scrot, testicului devine liber, flotant si astfel exista riscul sa se torsioneze si acesta.
  • Orhiepididimita acuta reprezinta inflamatia, infectia testiculului si a epididimului datorita unor virusi sau microbi. Cea mai frecventa cauza,la copii, sunt infectiile in cadrul parotiditei epidemice urliene (oreion).
  • Alte cauze: traumatismele testiculare, reactii alergice postintepaturi de insecte (cel mai frecvent paianjen), hidrocel acutizat (simptomatic in cazul peritonitelor la copilul mic), tumori testiculare germinative sau non-germinative etc.

Se realizeaza in principal prin examinarea clinica si  istoricul copilului. Astfel se poate constata ca:

  • In cazul   torsiunii de testicul afectiunea a debutat brusc, copilul sau parintele poate preciza exact ora, cu dureri intense, stare generala alterata, varsaturi. Local se observa umflarea (tumefactia) hemiscrotului afectat cu caldura, roseata, iar la  palpare testiculul este mult marit de volum, cu lichid intravaginal, extrem de dureros.
  • In cazul   torsiunii de hidatida Morgagni simptomele sunt mult mai putin intense, cu debut insidios, de obicei dupa mersul cu bicicleta sau un mic traumatism. Local apare tumefactia, roseata, caldura locala dar mai putin accentuate. La palpare, un medic experimentat poate simti hidatida.
  • In cazul   orhiepididimitei simptomele apar de obicei in cadrul unei boli infectioase (desi nu este neaparat nevoie). Local de multe ori simptomele sunt bilaterale, si semnele inflamatorii nu sunt atat de accentuate.

Desi aparent diagnosticul ar trebui sa fie stabilit usor, in realitate de multe ori diagnosticul este dificil, mai ales in cazurile in care copilul este prezentat tarziu la consult. Din acest motiv in cartile clasice de chirurgie scrotul este, de multe ori, comparat cu o ,,cutie a Pandorei”. Uneori simptomele sunt inselatoare, istoricul este dificil deoarece copilul evita sa povesteasca (chiar ascunde o perioada parintilor aparitia durerilor si a tumefactiei). Din acest motiv este foarte importanta efectuarea unei ecografii testiculare, de catre un medic ecografist sau chirurg pediatru cu competenta in ecografie. Ecografia testiculara trebuie sa aprecieze comparativ structura celor 2 testicule, dimensiunile, vascularizatia prin ecografie Doppler, prezenta sau nu a lichidului intravaginal (in jurul testiculului), prezenta de formatiuni tumorale etc.

Analizele de laborator sunt importante mai ales in cazul bolilor sistemice precum si a tumorilor testiculare.

In cazul in care exista dubii de diagnostic se apeleaza, in ultima instanta, la explorarea chirurgicala  a scrotului, care pune diagnosticul definitiv si permite si tratamentul.

Este diferentiat in functie de diagnostic si poate fi nechirurgical sau chirurgical.

1. Nechirurgical – conservator, poate fi aplicat acelor afectiuni care nu pun in pericol testiculul (orhiepididimita, reactii alergice, anumite torsiuni de hidatida, traumatisme etc.). El trebuie sa fie indicat de catre medicul chirurg pediatru. Consta in repaus la pat, punga cu gheata, tratament simptomatic antialgic si antiinflamator. Foarte importanta este supravegherea, urmarirea copilului cu eventuala repetare a ecografiei, deorece, uneori este necesara schimbarea atitudinii terapeutice si efectuarea interventiei chirurgicale.

2. Chirurgical – Consta in efectuarea, sub anestezie generala, a unei incizii la nivelul hemiscrotului afectat cu exteriorizarea testiculului. Dupa inspectia acestuia se ia decizia terapeutica care poate consta, in functie de boala descoperita, in:

  • Simpla inspectie
  • Extirparea hidatidei Morgagni
  • Detorsionarea testiculului, infiltrarea sa cu repozitionare intrascrotala (in cazul in care este viabil) sau extirparea (daca este necrozat)
  • Biopsie testiculara
  • Fixarea testiculului de partea opusa (pentru a evita o eventuala viitoare torsionare)

Autor Dr. Mihai Galinescu, medic primar chirurgie si ortopedie pediatrica