Despre anestezie si terapia durerii

Anestezia și managementul durerii au o importantă vitală în tratamentul și recuperarea pacienților internați în Secția de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică a Spitalului Județean de Urgență Bacău. Medicii anesteziști din Compartimentul de Anestezie Pediatrică asigura copilului Dvs o îngrijire deosebită, în care siguranța  pacienților este pe primul loc.

Medicul anestezist va evalua copilul înainte de operație, alegând tehnică anestezica cea mai potrivită. De aceea este de importantă crucială să-i furnizați medicului anestezist informații complete legate de starea de sănătate a copilului Dvs. atunci când veți discuta cu el, la vizită preanestezica. Aduceți cu Dvs la spital toate documentele medicale relevante, precum și medicația cronică a copilului în cazul în care acesta ia un tratament.

Atât micuții pacienți cât și părinții lor vor primi informații complete despre ceea ce se va întâmpla, atât înainte de operație cât și după operație. Atât în sala de operație cât și în saloanele de terapie intensivă pacienții sunt atent monitorizați, folosind echipamente de ultima generație, astfel încât să fie în deplină siguranță. Personalul este extrem de experimentat în îngrijirea copiilor și se perfecționează  permanent prin cursuri și workshop-uri de educație medicală continuă, certificate de Colegiul Medicilor din România și de Ordinul Asistenților Medicali din România. În perioada postoperatorie pacientul va primi medicație împotriva durerii, astfel încât să aibă un confort perioperator cât mai bun.

De obicei, părintele internat împreună cu copilul poate stă alături de acesta până în momentul în care copilul „adoarme” (are loc inducția anestezica), astfel încât copilul să fie cât mai liniștit. În cazul în care operația este una de urgență, părintele este foarte anxios sau în alte circumstanțe acest lucru nu va fi posibil.

Părintii care nu sunt internați împreună cu copiii lor vor putea să-i viziteze în saloanele de terapie intensivă , conform legislației în vigoare (Ord 1284/2012)

Informații pentru părinți

O operație este întotdeauna un eveniment important în viață unui copil. Spitalul poate însă să fie o experiență pozitivă. Părintii au un rol extrem de important în pregătirea copilului astfel încât acesta să nu fie înspăimântat de ceea ce se va întâmplă.

Aceste informații va vor ajută să înțelegeți la ce să va așteptați atunci când copilul Dvs. este anesteziat. Puteți citi aceste informații, împreună cu copilul, ca pe o carte cu povești. Dați-i șansă să va spună ceea ce îl preocupă și răspundeți-i cu onestitate la întrebări.

  • Evitați să mințiți copilul cu privire la procedurile care vor fi făcute, chiar dacă Dvs considerați că acest lucru ar fi liniștitor pentru el.
  • Dacă Dvs aveți neclarități, discutați-le împreună cu anestezistul Dvs înainte de operație.

Ce este un anestezist

Anestezistul este un medic care s-a specializat în Anestezie și Terapie Intensivă, după ce a absolvit Facultatea de Medicină. Este persoană calificata care, în funcție de natură operației, vârsta și antecedentele copilului, stabilește tipul de anestezie, o administrează și răspunde de menținerea funcțiilor vitale în timpul anesteziei și asigura trezirea sigură și confortabilă la sfârșitul operației. Copilul va fi monitorizat pe tot parcursul anesteziei (tensiune arterială, puls, respirație, temperatura).

Anestezistul Dvs va dori să afle:

  • ora la care copilul a mâncat și a băut lichide ultima oară
  • dacă a fost răcit, a avut tușe sau febra în ultimele săptămâni
  • antecedente anestezice sau probleme legate de anestezie la alți membri ai familiei
  • reacții alergice
  • istoric de astm, bronșită, probleme cardiace, alte afecțiuni
  • dacă ia vreo medicație cronică
  • dacă are vreun dinte mobil

Este util să aduceți cu Dvs toate documentele medicale relevante ale copilului.

De ce este necesar postul preoperator

Noi știm că nici unui copil nu-i place să fie flamand sau însetat, însă înainte de operație acest lucru este absolut obligatoriu. Dacă nu-l respectați cu strictețe operația va fi amânată. Motivul este acela că alimentele și lichidele din stomac ar putea ajunge și în plămâni în timpul inițierii anesteziei, atunci când reflexele protectoare de tuse și înghițire sunt abolite. Acest lucru ar duce la o condiție extrem de severă, numită pneumonie de aspirație, care poate fi fatală.

Este absolut necesar ca, din momentul internării să nu administrați copilului alimente și lichide decât la indicația personalului medical!

  • Înainte de operație copilul nu va bea lichide clare (apă, ceai) cu 2 ore înainte de operație.
  • Nu va mânca nimic solid cu 6 ore înainte de operație.
  • Atenție!  Laptele (de vacă sau formulă) se comportă că un aliment solid întrucât se ”brânzește” în stomac.
  • Laptele matern este permis cu 4 ore înainte.
  • Nu sunt permise acadele sau gumă de mestecat cu 6 ore înainte de operație!
  • În cazul în care intervenția chirurgicală este una de urgență, postul preoperator va fi instituit de la internarea în spital  și veți primi informații suplimentare de la medicul anestezist de garda.
  • Medicația cronică a copilului va fi continuată până în dimineață operației inclusiv, dacă nu sunteți instruit altfel de către medicul anestezist.

Prezența părinților în cursul inducției anesteziei

Unul dintre părinți poate acompania copilul până când acesta ”adoarme” (are loc inducția anesteziei), dacă este internat ca însoțitor și echipat adecvat. Dacă însă sunteți foarte anxios și supărat este mai bine să nu fiți prezent, întrucât toată anxietatea Dvs se va transmite copilului, făcând inducția anestezica mai dificilă. În anumite situații nu veți putea fi prezent (intervenții de urgență, etc).

Este un lucru normal să fiți emoționat atunci când copilul Dvs este anesteziat, mai ales atunci când inducția este intravenoasă și copilul își pierde rapid starea de conștientă.

Amintiți-va însă că VOM AVEA ÎNTOTDEAUNA MARE GRIJĂ DE COPILUL DVS!

Separarea de părinți

  • Sugarii mai mici de 6 luni sunt cel mai puțin stresați de separarea de părinți și mediul familial și intervenția chirurgicală are impactul psihologic cel mai mic, chiar dacă este una majoră.
  • Copiii între 6 luni și 4 ani sunt cei mai vulnerabili, pentru că la ei anxietatea de separare este maximă. Sunt destul de mari încât să-și amintească evenimentele neplăcute, însă prea mici că să realizeze necesitatea operației și spitalizării. Această grupa de vârstă beneficiază cel mai mult de prezența părinților. Cei foarte anxioși pot primi o premedicație care să-i ajute să-și învingă anxietatea.
  • Școlarii sunt mai puțin stresați de separarea de părinți și mai mult preocupați de procedura chirurgicală. Uneori ei preferă să nu fie însoțiți de părinți.

Care sunt diferitele tipuri de anestezie?

Anestezia generală

Inducția anesteziei generale se poate face fie pe cale inhalatorie (copilul respiră un amestec de gaz anestezic și oxigen) cu ajutorul unei măști faciale, fie pe cale intravenoasă (prin administrarea substanțelor anestezice pe la căpăcelul branulei).

În ambele situații, după ce copilul a adormit, poate fi necesară plasarea unei sonde de intubație și controlarea respirației până la sfârșitul operației. Deoarece această este în contact cu corzile vocale este posibil să apară senzație de „durere în gât” sau voce răgușită după operație. Copilul va fi hidratat cu ajutorul unei perfuzii intravenoase.

Anestezia regională

Reprezintă o modalitate de a bloca senzația de durere provenită de la membre sau de la o anumită parte a corpului în cursul operației și un timp după ce această s-a terminat, cu ajutorul unui anestezic local. Există un mare număr de tehnici de anestezie loco-regională prin care majoritatea părților corpului pot fi „amorțite”. La copil aceste tehnici se realizează de obicei după ce acesta a fost sedat sau anesteziat. Cele mai des folosite sunt anestezia spinală (rahianestezia) și anestezia epidurală.

Nici una dintre tehnicile anestezice nu este lipsită de riscuri sau complicații! Anestezia modernă este sigură și complicațiile sunt rare. Personalul nostru este calificat să trateze complicațiile atunci când apar!

  • Anestezia epidurală

    Cu ajutorul unui ac special introdus între vertebre se plasează un tub subțire, numit cateter, în spațiul peridural. După plasarea cateterului acul este îndepărtat și cateterul este fixat cu leucoplast de tegumente. Pe acest cateter se injectează un anestezic local, care-și exercită efectul, acționând până la nivelul dorit. După intervenții chirurgicale majore, anestezicul local este injectat printr-o pompă de infuzie , având drept scop combaterea durerii postoperatorii.

  • Anestezia caudala

    Are același principiu că și cea epidurală, însă anestezicul local se injectează în partea inferioară a coloanei vertebrale.

  • Anestezia spinală

    Anestezicul local se injectează folosind un ac foarte subțire. Odată cu analgezia (lipsa durerii) apare pentru o perioada limitată de timp și blocarea mișcărilor membrelor inferioare.

  • Anestezia locală

    Pielea din jurul zonei operate se infiltrează cu anestezic local, producând analgezie pe o suprafață limitată.

Salonul de terapie intensivă

Orice pacient care a fost anesteziat trebuie să petreacă o anumită perioada de timp în salonul de Terapie Intensivă (Reanimare). Durata de timp pe care o va petrece aici depinde de complexitatea operației și de tipul și durata anesteziei pe care a primit-o. Aici, copilul Dvs este îngrijit de personal calificat iar funcțiile vitale îi sunt urmărite cu ajutorul unor monitoare performanțe, similare celor din sala de operație. Pentru a-l ajuta să se trezească va primi oxigen suplimentar cu ajutorul unei măști faciale.

Personalul secției va urmări:

  • trezirea adecvată din anestezia generală
  • se va asigura că nu are dureri și că este cât mai confortabil, folosind în acest scop  medicație analgetica
  • se vor combate grețurile și vărsăturile  postoperatorii, în cazul în care acestea apar
  • se va urmări pacientul pentru a nu apare sângerare excesivă de la locul operației
  • se va continuă hidratarea prin perfuzii, începută intraoperator , dacă este cazul, sau se va urmări reluarea toleranței digestive după operație.

Din salonul de reanimare copilul se va transfera în salonul sau rezerva de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică, atunci când este conștient, cooperant, stabil cardio-respirator, capabil să tolereze lichide, capabil să se mobilizeze, nu prezintă grețuri/vărsături, nu sângerează la locul operației.

După operație

Problemele obișnuite care pot apărea după operație sunt:

  • durerea postoperatorie-care va fi combătută cu analgezice care se vor administra atât în mod regulat cât și la  nevoie. Ele se încep din sala de operație pentru că pacientul să se trezească cât mai confortabil posibil
  • grețurile și vărsăturile postoperatorii-apar mai ales după anumite tipuri de operații (ORL, strabism, testicul, ovar). În ultimii ani incidența lor a scăzut considerabil datorită apariției unor noi medicamente care le previn/combat.
  • sângerarea/învinețirea  la locul operației – dacă această este mai abundenta decât în mod normal se anunță imediat chirurgul
  • agitație la trezirea din anestezia generală – relativ frecventa la copii
  • durere în gât, dureri musculare, durere de cap
  • vedere dublă sau încețoșată

Plecarea acasă

În funcție de intervenția chirurgicală pe care copilul a suferit-o și de evoluția postoperatorie, echipa chirurgicală decide momentul externării. Pe holul dintre secția de chirurgie și ortopedie pediatrica și compartimentul ATI copii se găsesc pliante informative despre anestezia generala.